Protocolul sau mai bine zis, lipsa lui ...

Penibili europenii în relația cu SUA. Decizia de a-l însoți pe Zeky la Washington este una ce miroase a disperare. Disperare că războiul din Ucraina se va opri, istoria îi va marginaliza și populația îi va înlătura de la butoanele puterii, o populație secătuită de mai bine de trei ani de criză războinică, ce a venit peste o altă falsă criză, cea pandemică.

Înlăturați de la orice discuții privind viitoarea lume multipolară, globaliștii europeni, constituiți în ultima redută a politicilor woke, politici care urmăresc controlul economic social și individul al cetățenilor și a societăților, în beneficiul unei elite, se agață de continuarea conflictului cu Federația Rusă, precum înecatul de pai.

Decizia de a merge neinvitați la Casa Albă cu acest „domn Goe” de origine slavă, e una jenantă. Protocolul a fost inventat pentru a arăta lumii importanța pe care gazda o dă oaspeților și celor pe care oaspeții îi reprezintă.

Spre exemplu și mă știți că nu sunt un nostalgic, dar exemplul este nimerit, Ceaușescu a mers de patru ori la Casa Albă. Cum România conta în planurile americanilor, Ceaușescu a fost primit cu cele mai înalte onoruri, în pofida unei virulente propagande occidentale și a organizațiilor anticomuniste ale societății civile, care au protestat neîncetat, De aceleași onoruri s-a bucurat Ceaușescu și în Marea Britanie, Franța sau Germania. Occidentul avea nevoie de Ceaușescu.

Un alt exemplu este libianul Gaddafi. În 2007, când Gaddafi s-a aflat în vizită oficială la Paris, Sarkozy nu s-a sfiit să le ordone francezilor să îi monteze un cort. Acesta a fost așezat în grădina hotelului Marigny din Paris, așa numitul „cort al beduinului”, pentru că libianului nu îi plăceau hotelurile din Paris. Aveau nevoie de petrolul libian și Sarkozy avea nevoie de banii lui pentru campania electorală, care l-a făcut președinte pentru a doua oară și au acceptat umilința ca să îi pună ăluia cortul, un cort de cinci stele, cu aer condiționat – e adevărat, chiar în mijlocul Parisului.

Sâmbătă în Alaska. Trump l-a primit pe Putin la scara avionului, pe covorul roșu, avionul prezidențial rusesc venind la Anchorage escortat de 10 avioane de luptă F35, care au asigurat escorta prezidențială pe teritoriul american. Ca și în cazurile enumerate mai sus nevoia a dictat protocolul.

Exemple de protocol de stat sunt cu nemiluita în istorie, dar să revenim la chestiune. Faptul că așa zișii lideri ai UE se duc la casa albă cu ăla micu’ de mână, precum părintele cu copilul după ce a făcut boacăne, arată micimea și insignifianța la care a ajuns Uniunea Europeană după mai bine de 25 de ani de conducere globalistă, unde democrația este doar o scenetă de fațadă, jucată prost.

SUA, China, India ori Africa resping politicile globaliste ale Bruxelles-ului, politici care au adus Europa în plan geopolitic la și alții și a sărăcit populația. Nimeni nu are nevoie de o Uniune Europeană unde dictatul bruxellez ține loc de voința populară și, să fim serioși, Europa nu are ce oferi, pentru că Europa nu e propria ei stăpână, e Europa elitelor globaliste, aflate la cheremul adversarilor liberului arbitru și a deciziei suverane.

Privite așa, lucrurile, s-a ajuns la momentul în care așa zișii lideri europeni merg la Washington, precum navetiștii care nu mai găsesc locuri pe scaune în tren și merg pe culoar, în picioare, fără bilete rezervate și fără să îi aștepte nimeni la destinație.

Conducerea UE se comportă zilele astea, în relația cu Trump, precum ruda săracă care, după ce își bârfește neamurile bogate și bine poziționate, se duc să o escrocheze, chiar sentimental, dacă e nevoie, pentru ai smulge cine știe ce decizie, în încercarea de a supraviețui, pentru ca la primul moment propice să încerce să o lovească.

Și pentru a-și atinge scopurile ignoră chiar și faptul că nu au protocol, chiar și faptul că nu se bucură de respect din partea gazdei, care nici măcar nu are nici un interes pentru ce vor ei să spună.