GÂNDURI DE INSOMNIE

Haide mă, credea cineva că moțiunile de cenzură vor deschide calea formării unui nou guvern? Adică ăștia au anulat alegeri perfect valabile, ne-am făcut de rahat la tot mapamondul și acum plecau acasă alde Bou le Jean, Grindi, madam Coiu și toți ceilalți în urma unui vot în parlament?

Nu frate, cooperativa europeană și antiromânească pleacă din palate, doar după ce se strâng cel puțin 1 milion de oameni în stradă și se hotărăsc să nu mai plece de acolo decât odată cu antiromânii din palate. Până atunci, sprânceana lui Bou le Jean nu se clintește. Din contră. Guvernul trădării naționale va ieși și mai întărit și cu mai mult tupeu din această încercare. Se pisă ăștia pe noi cu boltă. De ce? Pentru că pot!

Nu sunt create premisele unei schimbări a staliniștilor globaliști de la putere. Nu interesează pe nimeni România, nici măcar pe noi. Pe ruși îi doare-n fund, la modul cel mai concret. Noi pentru ruși nu existăm. Noi, ne-am inventat propagandistic un dușman numit „rușii”, pentru a fi servit ca pretext pentru jefuirea acestei țări și pentru menținerea la putere a cabalei globaliste reprezentate de aceste cozi de mătură, unele din ele debile psihic, sociopate și operate de glanda responsabilității naționale, castrate de organele anatomice care ar trebui să le dea curaj să acționeze independent și să deosebească binele de rău în ceea ce privește națiunea.

sursa foto: buletindecarei.ro

Și e ciudat cum toată societatea intră în jocul ăsta fals. Adică: Ei au uzurpat voința populară, dincolo de orice principiu democratic, de orice lege ori bun simț, iar noi, ca să îi dăm jos, trebuie să respectăm legea. Să facem miting numai cu aprobarea primăriei, să nu facem grevă decât în condițiile legii, mitingurile să fie organizate doar în weekend, ca să nu perturbe traficul, să condamnăm violența - unde violență poate însemna chiar și aceste rânduri - și dacă putem, să îi dăm jos prin „moțiunea de cenzură”. E ca și cum am avea un meci de fotbal care trebuie jucat pe un teren în pantă. Perdanții cară mingea la deal, iar cei din deal au și arbitrii în echipă. Dar dacă cei din deal simt că pierd au voie să atace și cu mai multe mingi. E de la sine înțeles că jandarmii, salvarea, miliția, observatorii, toți pot intra în echipa din deal când doresc. Și voi, ăștia de pe partea din vale a terenului, vreți să și învingeți?

„Nație”, ne mințim singuri, ceea ce lor le convine de minune. În lupta cu hidra globalistă, voi folosiți un cuțitaș de unghieră, mințindu-vă că e sabie de samurai, cu design kodo, înzestrată cu principii, tehnică de luptă, ascuțită brici și mânuită cum nu s-a mai văzut, când, de fapt, ce aveți voi e doar un șiș bont făcut dintr-o periuță de dinți, cu care nu puteți tăia nici o ceapă degerată. Sunteți Don Quijote al lui Cervantes, cel aflat mai tot timpul în epistema greșită, trăind și luptând după principiile unei realități apuse, unde morile de vânt sunt singurele cu care vă puteți lupta. Cam așa și cu revoluția și emanciparea României de sub globalismul nociv. Dă-i și luptă cu uriașii, iar la sfârșitul zilei, dacă ar interveni revenirea din fantasmă, ați vedea realist că ați dărâmat doar polata găinilor. România și jocul ei în așa-zisul joc strategic din Ucraina este pe trendul european, adică un floc în mașina de tocat. Americanii sunt ocupați cu socotelile lor cu globaliștii de la ei de acasă, iar nouă ne rămâne să stăm în rând, în rolul important de vacă de muls a Occidentului falimentar. Voi credeți că niște fiare vechi, care reprezintă dotarea armatei române și o armată în care plutonul de defilare se calcă pe picioare, încurcând stânga cu dreapta, contează? Cu ce contăm noi? Și dacă mâine trimitem în Ucraina trupele alea despre care se vorbește, cât credeți că ar fi rușii de deranjați? Două zile? Trei? O săptămână? Păi noi nu cred că avem nici obuze de artilerie câte drone, ori altă tehnologie modernă strică rușii la un singur atac. Am avea bani să întreținem cu armament și muniție rezistența trupelor dislocate pe front? Eu nu cred. Cred că în 3 zile vom „trage” spre ruși fondurile de pensii, în alte trei zile tragem și bugetele de salarii, după care ar trebui să ne predăm, să ne dea ăia ceva de mâncare, asta dacă își vor face milă de noi și vor vrea să ia prizonieri.

Bogățiile subsolului nu mai sunt ale noastre, deci nu facem bani. Armata? Am înțeles, râdeți numai când auziți cuvântul. Diplomație, politică regională, hub tehnologic? Nimic din toate astea? Păi și atunci de ce am conta? Avem soarta pecetluită. Vom fi noul hub al emigranților Asiei și Africii. Și nu o spun cu răutate ori pentru că aș avea o problemă cu străinii. Pur și simplu, ne acceptăm soarta, cam ca ciobanul din Miorița.

Vine Mihai Viteazul să ne salveze? Vine Vlad Țepeș să îi tragă pe ăștia în țeapă? Ah, nu, că eroii noștri-s morți și „decedați” - vorba intelectualului analfabet funcțional - și au uitat să ne lase un model funcțional al salvgardării nației. Păi, și atunci, despre ce vorbim?